„Prietene crescut la oraş ... ca florile în fereastră, prietene ... vreau să te iau de mână, vino să-ţi arăt brazdele veacului ...” - ("Pluguri”, Lucian Blaga)
„... aici este soarele meu, aici sunt prietenii mei ... şi fântânile ... aici orizontul este pe rând: roată, ..., inimă, ... aici, din părinţii părinţilor mei, au zburat treptat zilele ... şi s-au rostit cuvinte ... şi s-au desfrunzit aşteptări ... şi au căzut ploi ... şi au luminat patimi ... şi, la umbra foştilor arbori, fostele frunţi, au vegheat călătoriile orarelor ... ” - ("Răsfrângere în acum”, Cezar Baltag)
“...într-o ţară aşa de frumoasă ... cum să nu-ţi ridici fruntea, ca falnicii strămoşi de odinioară, mândru că poţi spune: “sunt român”! ” - ("România pitorească”, Al. Vlahuţă)
×

Avertizare

JLIB_APPLICATION_ERROR_COMPONENT_NOT_LOADING

JLIB_APPLICATION_ERROR_COMPONENT_NOT_LOADING

Profilul comunității

Amplasare
Comuna Tinca este situată în extremul ţării, în partea de sud a judeţului Bihor, în Câmpia Crişurilor, pe cele două maluri ale Crişului Negru (Râpa, Tinca şi Gurbediu pe malul drept, iar Belfirul şi Girişu-Negru pe malul stâng), la o distanţă de 592 de km de capitala ţării, la 40 de km de Oradea, reşedinţa judeţului Bihor şi la 24 de km de municipiul Salonta.
Centrul comunei – Tinca – este situat pe paralelele 46 47 latitudine nordică şi pe meridianul 21 şi 56 longitudine estică.
Satele aparţinând comunei Tinca sunt aşezate în felul următor: în centrul comunei se află localitatea Tinca, la vest de aceasta Gurbediu, la est Râpa, la sud Belfir şi înspre sud-vest se află satul Girişu-Negru.
Comuna se învecinează la nord cu Husasău de Tinca (comună), la nord- vest se află comuna Mădăras, la vest comuna Tulca, la sud comunele Batăr şi Olcea, Cociuba Mare, iar la est comuna Holod şi la nord-est comuna Lăzăreni.


Caracteristici geografice
Ca formă de relief, comuna este situată în Câmpia Vestică şi o mică porţiune în Piemonturile estice; după unii geografi, acestea ar fi Câmpia Crişurilor şi Piemontul Codrului (ca formă de megarelief). Ca forme de mezo-relief au fost determinate Lunca Crişului Negru şi platforma piemontană terasată, în partea nordică. Ca forme de micro – relief se întâlnesc văile temporare care au, în general, o direcţie nord-sud, precum şi dealurile din Râpa (dealul Burzăului) la nord, dealul Husasăului şi dealul Fonăului.
Suprafaţa totală a comunei Tinca este de 145 kmp. Marea majoritate a reliefului o formează Câmpia Crişului Negru, ocupând toată suprafaţa de sud a comunei (malul stâng al Crişului Negru), iar în partea de nord (malul drept al Crişului Negru) pe lângă forma de relief a câmpiei mai găsim dealurile amintite, de fapt două terase ale Crişului Negru. Pe lângă acest râu s-a format Lunca Crişului, având în compoziţie pietrişuri mari şi mărunte, precum şi din nisip. Această luncă este folosită pentru păşunat şi pentru fâneţe naturale. Cu ocazia ploilor mai abundente lunca este inundată.
Altitudinea faţă de nivelul mării este de 166 m la nord, 130 m în centrul localităţii de reşedinţă şi 155 m pe malul Crişului Negru.
Câmpia vestică, fiind aşezată (după cum indică şi numele pe care-l poartă) în partea de vest a ţării, este supusă, din punct de vedere climatic, atât influenţei oceanice, cât şi celei continentale, astfel că aşezarea are un climat temperat continental, cu o nuanţă mai caldă şi mai umedă decât în celelalte câmpii ale ţării, cu veri relativ călduroase şi cu ierni blânde.
Masele de aer care se revarsă asupra acestei zone sunt de origine diferită: Oceanul Atlantic, Marea Mediterană, Marea Baltică, etc. Cele mai frecvente mişcări ale maselor de aer sunt dinspre nord-nord-vest.
Temperatura medie anuală este de 10,5 C; temperatura medie cea mai ridicată se înregistrează în luna iulie, având valoarea de 21,2 C, iar cea mai scăzută medie lunară este în ianuarie –15 C. Pe anotimpuri, temperatura medie se prezintă în felul următor: iarna – 16 C, vara 20,3 C, primăvara 10,9 C, toamna 10,7 C. Numărul zilelor cu temperatură de peste 20 de grade este de 99. Toamna îngheţurile încep în prima parte a lunii octombrie. În timpul iernii gerurile alternează cu dezgheţuri. Primăverile sunt relativ scurte, temperaturile înalte apar brusc în luna martie, în aprilie vremea este variabilă, iar din luna mai temperaturile ridicate amintesc de vară. Cele mai calde luni sunt iulie şi august. În toamnele lungi, de multe ori timpul însorit se menţine până la sfârşitul lunii noiembrie.













Precipitaţiile medii anuale sunt de 635 mm, egale cu media pe ţară. Pe anotimpuri, precipitaţiile sunt repartizate în felul următor: iarna –116,3 mm, primăvara 162,9 mm, vara 200 mm şi toamna 155,8 mm. Cele mai abundente ploi cad la sfârşitul primăverii şi începutul verii. În lunile iulie-august-septembrie se înregistrează un uşor deficit de umiditate. Marea majoritate a precipitaţiilor cad sub formă de ploaie. În mod obişnuit, zăpada acoperă în mod satisfăcător solul.
Cele mai frecvente vânturi sunt cele din nord-vest, vânturi umede şi reci, şi vânturile din sud şi sud-vest.
Teritoriul comunei aparţine bazinului Crişului Negru şi anume limita inferioară a cursului mijlociu. Crişul Negru are aici un curs mediu matur, o albie cu multe meandre, acumulări de aluviuni, insuliţe, cursuri secundare, iar albia majoră relativ lată. Distanţa de la izvorul râului până la comuna noastră este de 92 de km. Lăţimea medie a albiei minore a Crişului Negru la Tinca este de circa 40 m, iar adâncimea medie de cca 3,5 m. Albia majoră este străbătută de mai multe cursuri secundare, dintre care cea mai importantă este "Crişul Mort", albie părăsită în secolul trecut când s-a construit o albie nouă, cea actuală, astfel că intrarea în "Crişul Mort" este închisă în partea superioară şi nu primeşte apă decât din cursurile de apă din Tinca şi din aval, cu ocazia inundaţiilor. Debitul Crişului Negru creşte de obicei de două ori pe an, primăvara cu intensitate mai mare şi toamna cu intensitate mai mică. Volumul maxim de apă este atins în lunile februarie, martie şi aprilie, atingând aproximativ 45% din volumul anual.













Îngheţul începe, în general, în luna decembrie şi ţine până la sfârşitul lunii februarie. Grosimea gheţii ajunge până la 50 cm. În anii cu temperatură mai ridicată, îngheţul apare târziu şi are o durată mai mică de cca 3 săptămâni. Au fot ani când fenomenul îngheţului a lipsit. Apele Crişului Negru, având un grad mai mic de mineralizare, sunt corespunzătoare pentru irigaţii. Afluenţii mai importanţi ai Crişului, pe teritoriul comunei sunt următorii: Valea Pustei, care trece prin satul Râpa, Valea Nouă, care trece prin satul Gurbediu, ambele în partea dreaptă a Crişului Negru, iar în partea stângă "Rătăşelu" care străbate satele Belfir (aici se numeşte Asău) şi Girişu-Negru. Aceste cursuri de apă au un debit foarte variat, apele lor cresc mult în anotimpul ploios şi aproape dispar (cu excepţia Gurbediului) în lunile secetoase.
În comuna Tinca, peste Crişul Negru sunt două poduri: unul de beton între Tinca şi Belfir cu un tonaj de peste 20 t şi unul de lemn între Râpa şi satul Cheşa (comuna Cociuba Mare) cu un tonaj de 2 t. În general, trecerea peste Criş se face pe poduri; în timpul verii însă, când nivelul Crişului scade foarte multeste posibilă trecerea prin mai multe locuri, mai folosite fiind cele din dreptul străzilor care duc la Criş sau trecerea din amonte de fosta moară.
Bacuri sau poduri umblătoare nu sunt. Există câteva zone de baltă, în special văile părăsite ale Crişului sau braţele afluenţilor săi, care în timpul ploilor sau inundaţiilor se umple cu apă. Lacuri cu ape permanente nu sunt pe teritoriul comunei.
Pe teritoriul comunei avem o suprafaţă de 12.829 ha de teren forestier, care face parte din zona de câmpie. Esenţa cea mai des întâlnită este guercineea, iar grosimea medie este de 24 cm în diametru. Pădurile din raza comunei sunt parcelate, delimitate de linii parcelare, accesibile dar nepietruite. Fondul forestier din raza Ocolului Silvic Tinca are o zonă mlăştinoasă în suprafaţă de cca 5 ha, situată pe valea Topile, într-un singur loc. Comuna Tinca deţine în proprietate o suprafaţă de peste 1.000 ha de teren forestier, aflat în prezent, în administrarea Ocolului Silvic Tinca.

Organizare administrativă
Comuna Tinca cuprinde în structura sa administrativă satele: Tinca, Belfir, Râpa, Gurbediu şi Girişu – Negru. Satul reşedinţă de comună este Tinca, care de altfel dă şi numele comunei.
Autorităţile administraţiei publice locale din comuna Tinca sunt Consiliul Local Tinca, aparatul propriu al acestuia denumit Primăria comunei Tinca şi Primarul comunei Tinca.
Consiliul Local Tinca este format din 15 consilieri, constituit în urma alegerilor locale din anul 2008, având următoarea coloratură politică: P.N.L. – 6 consilieri, P.S.D. – 3 consilieri, U.D.M.R. – 2 consilieri, P.D-L. – 1 consilier, P.P.-D.D. – 1 consilier, P.P.M.T. – 1 consilier și A.C.D.R. – 1 consilier.
Primăria comunei Tinca numără în componenţa sa 23 funcţionari publici şi personal contractual în număr de 11.
Primarul comunei Tinca este dl. ing. Coste Teodor, ales pe listele P.N.L. Viceprimarul comunei Tinca, Luca Pavel Iosif Lucian, a fost ales pe listele P.N.L.
Sediul acestor autorităţi publice locale se află în Tinca, str. A. Române, nr. 2, tel./fax: 0259/310073, pagină web: www.comunatinca.ro.













Mijloace de transport
Comuna este deservită de punctul C.F.R. Tinca, prin linia Vaşcău – Oradea, în comună fiind trei opriri: halta Gurbediu, punct oprire Tinca şi halta Râpa.
Punctul C.F.R. Tinca este înzestrat cu 3 linii: una publică de încărcare-descărcare a vagoanelor cu lungimea de 660 ml, linia 2 directă de expedieri de trenuri cu lungimea de 627 ml şi linia abătută pentru primiri şi expedieri cu lungimea de 700 ml.
Capacitatea de tranzit este de 40 de trenuri/24 ore.
Tuneluri şi poduri C.F.R. nu sunt în comuna Tinca.
Comuna este străbătută de următoarele şosele: Oradea-Tinca-Ineu-Arad, Salonta-Tinca-Beiuş, Tinca-Belfir-Pocola, Tinca-Belfir-Girişu-Negru-Salonta.
Drumurile judeţene care străbat comuna noastră sunt:
Drumul jud. 762 A, care intră în judeţul Bihor din judeţul Arad , în direcţia Oradea, prin: Ucuriş-Olcea-Belfir-Tinca-Leş, lungimea sa în raza comunei fiind de 11 km.
Drumul jud. 765 Salonta-Vintere, având 15 km în raza comunei noastre.
Drumul jud. 709 A Batăr-Belfir-Pocola, 7 km în raza comunei.
Drumurile comunale care deservesc zona sunt:
Râpa-Cociuba Mare – 2 km, drum nepietruit
Gurbediu-Ianoşda – 7 km , drum pietruit.
Lăţimea drumurilor judeţene, partea carosabilă, este de cca 6 m, iar a drumurilor
comunale între 4-5 m.
Drumurile agricole din comună sunt:
Tinca-Belfir (traseul vechi al drumului judeţean, 5 km drum pietruit)
Tinca-Tăut (pe malul Crişului Negru în aval) cu lungimea de 9 km, drum de pământ,
lăţimea între 3-5 m.
Tinca-Cociuba Mare (pe malul Crişului Negru în amonte), lungimea 7 km, drum de
pământ, lăţimea între 3-4 m.
Tinca-Gurbediu (peste păşunea de la Tinca), lungimea 4 km, drum de pământ, lăţimea
de 3-4 m.
Tinca nord-spre pădurea Gurbediului, lungimea 2,5 km, drum de pământ, lăţimea de 3-4 m.
Pe teritoriul comunei nu sunt drumuri turistice, trecători sau popasuri.
Comuna Tinca se află la o distanţă de 40 km de Oradea, timpul aproximativ, necesar parcurgerii distanţei fiind de 35 de minute cu maşina , 50 de minute cu autobusul şi 1 oră şi 35 de minute cu trenul.
Legătura cu Oradea este asigurată prin cele 3 curse zilnice de autobus, iar cea cu Salonta prin o cursă zilnică de autobus.













Istoric
Urmele aşezărilor omeneşti de pe cursul mijlociu al Crişului Negru se pierd în negura vremii. Mărturiile arheologice şi lingvistice demonstrează că ele datează încă din epoca veche a istoriei, izvoarele nescrise scoţând în evidenţă însăşi urmele epocii pietrei. Săpăturile arheologice efectuate de către Muzeul Ţării Crişurilor în colaborare cu Institutul pedagogic din Oradea, pe terasa superioară a Crişului Negru, în punctul numit "Dealul Morilor" au scos la iveală urme de aşezări omeneşti datate în epoca pietrei şlefuite (neolitic-cultura criş).
Primele atestări documentare scrise sunt mult mai târzii, majoritatea lor provenind din perioada feudalismului timpuriu. Astfel, localitatea Tinca este menţionată într-un document datat 31 martie 1338, emis cu ocazia unei hotărnicii privitoare la moşiile aflate în partea nordică a Crişului Negru, acţiune în care, ca om de încredere al oficialităţii a fost desemnat un oarecare Toma din Tinca. În "Registrul Dijmelor papale" din anii 1332-1337 sunt menţionate localităţile Belfir şi Girişu-Negru, cu prilejul strângerii dijmelor papale de la populaţie (un fel de impozit, dare, taxă). Localitatea Gurbediu pare a fi cea mai veche, cel puţin după atestarea ei scrisă, amintită tot cu ocazia unei hotărnicii, care însă a avut loc în anul 1302. Satul Râpa, deşi atestat documentar mult mai târziu, în 1692, cu prilejul pustiirilor turceşti din aceste părţi, a existat şi el în secolele anterioare, ca date probabile şi identificabile în legătură cu diferitele forme ale numelui localităţii putând fi amintite: 1220, 1403, 1412, 1474.













Faptul că Tinca şi împrejurimile sale sunt amintite în aceste documente scrise demonstrează că aşezările de aici sunt, de fapt, mai vechi. Ipoteza e susţinută şi de unii istorici, care afirmă că, în urma distrugerii cetăţii Oradea de către tătari în anul 1241, autorul lucrării "Carmen miserabile" – Rogerius – s-ar fi refugiat pe aceste meleaguri locuite, împreună cu alţi concetăţeni de-ai săi.
Începând cu cea de-a doua jumătate a secolului al XV – lea şi până pe la sfârşitul secolului al XVII-lea , populaţia acestor sate a avut de suferit atât de pe urma exploatării sociale, cât şi de pe urma numeroaselor incursiuni şi chiar a ocupaţiei turceşti. În legătură cu această perioadă frământată a istoriei poporului român, documentele menţionează destul de des numele şi situaţia satelor noastre, între altele, distrugerile pricinuite de invaziile turceşti din anii 1555, 1597, 1599, precum şi inscripţiile ce se întocmesc în 1552, 1555, 1605, 1692 şi altele mai târzii în legătură cu obligaţiile feudale ale iobagilor din aceste localităţi. De menţionat că, în toată această perioadă, populaţia din această zonă, cu toate retragerile temporare din faţa primejdiilor a rămas pe vetrele ei, continuând să se ocupe de cultivarea pământului, creşterea animalelor şi prelucrarea lemnului.
Situaţia populaţiei nu s-a îmbunătăţit nici după alungarea turcilor, stăpânirea habsburgică organizând şi mai meticulos exploatarea iobagilor din Transilvania. Frământările sociale continuă, mulţi din iobagii locali participând la răscoalele ce au avut ca scop alungarea habsburgilor din Transilvania.













În preajma şi după anul 1800 constatăm pătrunderea relaţiilor capitaliste în agricultura satelor de pe Crişul Negru. Stăpânii de moşii (Episcopia Catolică din Oradea şi Capitlul ei) arendează iobagilor, în grele condiţii, suprafeţe de terenuri agricole.
Ca urmare a dezvoltării localităţii TINCA, după 1800 este ridicată la rangul de oraş, în 1855 devine târg de câmpie, iar cu doi ani mai înainte, respectiv 1853 localitate se constituie ca centru de plasă. Din acelaşi an are şi carte funduară (funciară). Dezvoltarea economică a comunei capătă un nou impuls prin construirea liniei ferate Ciumeghiu-Holod, dată în folosinţă în anul 1899. După 1900, apar şi se dezvoltă o serie de ateliere meşteşugăreşti şi mori mecanice, care folosesc deja munca salariată.
Primul război mondial a adus multe suferinţe populaţiei din satele comunei. Izbucnirea revoluţiei burghezo-democratice de la sfârşitul anului 1918 a antrenat şi masele populare din aceste părţi. Ele au primit cu mare entuziasm hotărârea Adunării Naţionale de la Alba-Iulia din 1 decembrie 1918, privitoare la unirea Transilvaniei cu România. Din comuna Tinca au participat efectiv la acest eveniment Andrei Ile şi Aurel Pinţea din Tinca, Petru şi Gheorghe Sârbu din Girişu-Negru, Iova Moise din Râpa şi alţi locuitori.
În timpul celui de-al doilea război mondial, locuitorii comunei noastre au participat la luptele de eliberare a pământului românesc de sub stăpânire străină, iar în septembrie 1944 populaţia civilă a dat o mână de ajutor trupelor române pentru eliberarea satelor noastre.
Perioada comunistă aduce transformări economice, în parte pozitive, pentru comuna Tinca, dar şi constrângeri de ordin religios, politic şi spiritual. Pentru convingerile lor, unii locuitori ai comunei au fost deportaţi la canal, de unde mulţi nu s-au mai întors niciodată.













Tradiţie şi cultură
În ceea ce priveşte viaţa social-culturală a comunei Tinca, menţionăm că documente scrise amintesc de existenţa unui învăţământ organizat încă de prin secolul al XVII-lea. În 1700 la Tinca funcţiona deja o şcoală românească, care pe parcurs a fost reorganizată şi lărgită. Această şcoală primeşte un puternic sprijin în anul 1860, când Nicolae Jiga îi donează un intravilan cumpărat cu 4 000 de florini pentru construirea unui nou local de şcoală (acest personaj dă în prezent numele liceului din localitate). Din anul 1858 Tinca are şi o grădiniţă de copii. După unire, şcolile din comuna noastră au fost transformate în şcoli de stat. Din anul 1961, în localitatea de reşedinţă funcţionează un liceu teoretic.
În legătură cu viaţa cultural-artistică, subliniem înfiinţarea a două coruri, încă de la sfărşitul secolului trecut: Corul din Girişu-Negru -–1893 şi Corul meşteşugarilor din Tinca-1896. În octombrie 1910 se constituie la Tinca "Despărţământul" Astra, avându-l ca preşedinte pe Andrei Ile, prin a cărui activitate s-au organizat numeroase manifestări cultural-artistice, printre care amintim şi prima reprezentaţie de teatru în limba română, în 1911, dată de către trupa lui Aurel P. Bănuţ, iar corul "Hilaria" din Oradea a făcut prima sa vizită la Tinca în anul 1907.













În anul 1932, ASTRA organizează o mare manifestare cultural-artistică, cu participarea numeroaselor formaţii artistice şcolare din satele comunei şi din împrejurimi.
În anul 1946 ia fiinţă primul cămin cultural din istoria localităţii, iar în anul 1967 a fost construit un altul, pe baza contribuţiei cetăţenilor.
Din anul 1956 în Tinca funcţionează un muzeu de ştiinţe naturale, a cărui activitate a fost mult impulsionată prin eforturile unui autodidact local, dl. Csak Coloman, în prezent cetăţean de onoare al comunei. Primăria comunei Tinca, în colaborare cu Biserica reformată Tinca se îngrijesc în prezent de această instituţie. În colecţia muzeului se păstrează o mandibulă completă de mamut (Mammuthus primigenius), material descoperit cu ocazia săpării căminului pentru turbină la moara de lângă staţiunea balneară, în anul 1932, la 8 m adâncime. De asemenea, un alt exemplar rar este fragmentul de molar de mamut, descoperit în albia Crişului-Negru, în anul 1964.
Din anul 1952 funcţionează o bibliotecă comunală, având la începuturi peste 27.000 de volume. Activitatea bibliotecii este coordonată şi sprijinită, în zilele noastre, de către Consiliul Local Tinca.
Cu privire la meşteşugurile tradiţionale din zonă, cel mai frecvent este cel legat de prelucrarea lemnului.
De asemenea, târgul şi oborul de animale din Tinca, ţinut în fiecare zi de luni a săptămânii, cunoaşte o vechime de peste 100 de ani.













Populaţie
Comuna Tinca are o populaţie de 7474 locuitori, din care ponderea cea mai mare o au românii - 4972, apoi maghiarii - 1350 şi rromii - 1160. Localitatea de reşedinţă – Tinca – numără 4343 de locuitori, din care 2596 sunt români, 886 de etnie maghiară şi 758 de etnie rromă.
Satul Gurbediu este compus din 1228 de locuitori, având ponderea cea mai mare în cadrul comunei , după localitatea de reşedinţă. Structura etnică a locuitorilor săi se prezintă astfel: români – 1013, maghiari – 42 şi rromi – 173.
Satul Girişu-Negru are 798 de locuitori, din care 711 sunt români, 3 sunt maghiari şi 84 sunt rromi.
Satul Râpa numără 640 de locuitori, 590 fiind români, 4 maghiari şi 46 rromi.
Satul Belfir are o populaţie de 568 de locuitori, din care 63 sunt români, 406 sunt maghiari şi 99 rromi.













Forţa de muncă
Din totalul populaţiei comunei, persoanele cu statut de angajat sunt aproximativ în număr de 1 500, în rest cea mai mare pondere având-o pensionarii.
Rata şomajului se situează aproximativ în jurul cifrei de 15%.
Ca pregătire profesională, cea mai mare pondere o au persoanele cu studii medii.
Ocupaţiile frecvente în comunitate sunt : agricultori, crescători de animale, mici meseriaşi (tâmplari, zidari, zugravi, mecanici, etc.), mici comercianţi, etc.
Familiile care beneficiază de asistenţă socială sunt în număr de 396, o familie fiind compusă, în medie, din 3 persoane.
Problema esenţială legată de forţa de muncă din comuna Tinca este că o parte relativ mare a populaţiei nu are nici statutul de angajat, nici măcar pe cel de şomer. Acest aspect este frecvent legat de populaţia de etnie rromă a comunei.


Economia locală
Activităţile economice preponderente în cadrul comunităţii sunt: agricultura, zootehnia, industria alimentară , industria prelucrării lemnului. De asemenea, poate fi menţionată şi extragerea ţiţeiului. Tendinţele viitoare se axează, în principal, pe creşterea animalelor şi legumicultură, iar în ceea ce priveşte industria, o dezvoltare deosebită cunoaşte industria alimentară şi cea a prelucrării lemnului.
Principalii angajatori din comuna Tinca sunt:
S.C. Ceconlemn S.R.L. care îşi desfăşoară activitatea în industria prelucrării lemnului;
S.C. Siamo Exim S.R.L., având ca obiect de activitate comercializarea materialelor de construcţii; ca de altfel şi S.C. Elisacrist S.R.L.;
S.C. El Paso Exim S.R.L., în domeniul comercializării produselor alimentare; în același domeniu activează S.C. Paul Turcuș S.R.L.
Pe lângă aceştia, în comună îşi desfăşoară activitatea numeroşi mici meseriaşi (în special tâmplari, zidari, zugravi şi mici comercianţi). De asemenea, se întâlnesc cu frecvenţă exploataţii agricole.
În ceea ce priveşte structura investiţiilor, accentul cade pe industria alimentară şi zootehnie, existând în derulare chiar proiecte Sapard în aceste domenii de activitate.
Atracţiile turistice din zonă sunt : Staţiunea balneo-climaterică Tinca, proprietate a S.C. Turism Crişul-Negru S.A., care exploatează şi izvoarele de apă minerală din Tinca, în baza unei licenţe emise de ministerul de resort şi Poiana Narciselor din cantonul Goronişte – Gurbediu, declarată de altfel, prin hotărâre de guvern, zonă protejată. De altfel, cabana de la Goronişte îşi aşteaptă oaspeţii în tot cursul anului, fie pentru vânătoare, fie doar pentru turism. De asemenea, Consiliul Local Tinca a concesionat teren în Lunca Gurbediului, în apropiere de cursul Crişului – Negru, pentru construirea de căsuţe de vacanţă, zona fiind deosebit de pitorească.













Sănătate
Pe teritoriul comunei noaste funcţionează 4 cabinete medicale individuale (str. A. Române, nr.15 și sat Girișu-Negru, nr.56), în care îşi desfăşoară activitatea 4 medici de familie. De asemenea, în localitatea Tinca prestează servicii medicale 3 medici stomatologi.
Farmaciile de pe teritoriul comunei Tinca sunt în număr de 4.

Învăţământ
În localitatea Tinca, funcţionează Şcoala Primară situată în str. Republicii, nr. 71, local renovat cu fonduri obţinute prin Banca Mondială, Şcoala Generală situată pe str. Republicii, nr.36/A şi Liceul Teoretic "N. Jiga" Tinca, la aceeaşi adresă. Liceul dispune de o sală de sport, construită recent din fonduri guvernamentale. De asemenea, în Tinca funţionează 2 grădiniţe pentru copii preşcolari, una cu program normal şi alta cu program prelungit.
În satul Gurbediu funcţionează o Şcoală generală, în localul situat la nr. 394, având o suprafaţă totală de 150 mp şi 19 încăperi. Şi în satul Râpa găsim o astfel de instituţie de învăţământ, la nr. administrativ 344, cu un număr de 8 încăperi şi o suprafaţă totală de 325 mp.
În satele Girişu-Negru şi Belfir nu există decât Şcoală Primară, pentru elevii de gimnaziu se asigură transportul la Tinca, prin grija Consiliului Local, cu microbusul şcolar.
Grădiniţă cu program normal găsim în fiecare din satele comunei.













Comunicaţii
În localitatea Tinca funcţionează o centrală telefonică digitală care deserveşte localităţile Tinca şi Gurbediu, serviciu furnizat de către S.N. Romtelecom S.A. Ponderea cea mai mare a utilizatorilor este în localitatea Tinca, 80% din locuitorii acesteia având post telefonic.
În fiecare din satele comunei se găsesc cabine publice de telefon (3-4), proprietate a S.C. Romtelecom S.A.
De asemenea, telefonia mobilă este intens utilizată în comună, atât Mobifon S.A., cât şi Orange S.A. România având montate instalaţii corespunzătoare în localitatea Tinca.

Locuinţe
Costurile locuinţelor diferă de la o localitate componentă a comunei la alta, precum şi în cadrul aceleiaşi localităţi, în funcţie de dotări şi de zona în care sunt situate.
În localitatea Tinca, preţul mediu al unei locuinţe este de 500 milioane lei – casă de locuit şi aproximativ 250 milioane lei – apartament la bloc. În funcţie de dotări, amenajări şi zonă preţul poate creşte până aproape de 1 mld. de lei.
După Tinca, satul Gurbediu are cele mai mari preţuri la locuinţe, cel mediu situându-se în jurul valorii de 250 milioane lei. Aproape de aceste valori sunt şi casele din satul Girişu-Negru, singurul dezanvantaj al acestuia fiind distanţa mai mare faţă de un centru urban.
În satul Râpa, factorul care scade preţul imobilelor este faptul că reţeaua de apă nu este dată încă în folosinţă, astfel că preţul mediu al unei case este de 200 milioane lei.
Cele mai ieftine locuinţe se găsesc în satul Belfir, cu un preţ mediu de 100 milioane lei.
Preţul unui mc de apă în localitatea Tinca este de 12.680 lei, serviciul fiind furnizat de către S.C. Gospodărie Comunală Tinca S.A., societate al cărei unic acţionar este Consiliul Local Tinca şi care asigură furnizarea apei potabile atât în Tinca, cât şi în Belfir şi Girişu-Negru; pentru satele Gurbediu şi Râpa reţeaua va fi dată în folosinţă după cumpărarea şi montarea unei pompe de aducţiune.
În localitatea Tinca se află în execuţie un proiect Sapard de extindere şi modernizare a reţelei de apă potabilă. Canalizare există doar în localitatea Tinca, pe străzile Republicii şi Avram Iancu.
Locuinţele din Tinca, Belfir şi Girişu-Negru au televiziune prin cablu, costul abonamentului fiind de aproximativ 200 000 lei.
Aproape 90% din locuinţele comunei sunt conectate la reţeaua de energie electrică, costul lunar al energiei electrice fiind aproximativ de 250 000-300 000 lei.
Tipul de proprietate cel mai frecvent întâlnit cu privire la locuinţele din comună este proprietatea privată. Consiliul Local Tinca deţine în proprietate un bloc de locuinţe pentru specialişti, situat în Tinca, pe strada Ştefan cel Mare, precum şi unele imobile situate atât în Tinca, cât şi în satele aparţinătoare, imobile fie închiriate, fie date în folosinţă gratuită.

Odihnă şi agrement
În cursul lunii mai, principala atracţie o constituie Poiana Narciselor din cantonul Goronişte – Gurbediu, atât localnicii, cât şi vizitatorii făcând drumeţii în această zonă. În localitate s-a încetăţenit obiceiul ieşirii la iarbă verde în Poiană la data de 1 mai, în ziua de Arminden.
Pe perioada verii, Crişul-Negru şi Staţiunea balneo-climaterică Tinca atrag numeroşi vizitatori, fie pentru tratament, fie pentru petrecerea timpului liber. Localnicii ies la râu, în vadul Băilor, în zilele toride.
În luna august a fiecărui an se organizează "Zilele Tincanilor", prilej de întâlnire cu fiii satului, de desfăşurare a unor concerte de muzică populară sau pop-rock, de organizare a unor competiţii în Vadul Băilor Tinca (meciuri de fotbal, concurs de bograci, etc.).
Pasionaţii de vânătoare sunt aşteptaţi la Cabana de la Goronişte – Gurbediu, iar cei cărora le place să pescuiască sunt aşteptaţi la deschiderea sezonului la Staţiunea balneo-climaterică Tinca.
Servicii comunitare
Comunitatea este deservită de Centrul Zonal de Poliţie Tinca, unde cetăţenii pot apela în caz de nevoie la numărul de telefon 0259/310 228.
În comuna Tinca, îşi desfăşoară activitatea Pichetul de Pompieri Tinca (Brigada de Pompieri "Crişana"), care asigură forţa de intervenţie în cazul unor evenimente periculoase. Numărul de telefon la care pot fi solicitaţi pompierii este 0259/ 310 375.













Natură şi mediu
Întrucât râul Crişul-Negru traversează localitatea, acesta influenţează în mare măsură atât clima localităţii, cât şi mediul economic din zonă, în special turismul. Activitatea Staţiunii balneo-climaterice este strâns legată de izvoarele de apă termală, precum şi de pitorescul malului Crişului-Negru.
De asemenea, Lunca Gurbediului – aflată tot pe malul Crişului-Negru - este o zonă foarte frumoasă, propice turismului şi petrecerii vacanţelor, tocmai de aceea Consiliul Local Tinca a concesionat terenuri pentru construirea de căsuţe de vacanţă în acest perimetru.
Condiţiile de mediu din comuna Tinca sunt favorabile desfăşurării de activităţi agricole şi de creştere a animalelor, tocmai de aceea aceste activităţi au o pondere mare în cadrul activităţilor economice locale.













Vecinătăţi
Comuna Tinca se învecinează cu următoarele unităţi administrativ-teritoriale: comuna Husasău de Tinca (cu o populaţie de aproximativ 4500 locuitori), comuna Olcea (cu o populaţie de aproximativ 5000 locuitori), comuna Cociuba Mare (cu o populaţie de aproximativ 4500 locuitori) şi comuna Tulca (cu o populaţie de aproximativ 5000 locuitori).
Fiind o zonă de confluenţe, locuitorii din aceste zone s-au îndreptat înspre comuna Tinca, în sensul dezvoltării unor relaţii comerciale cu populaţia din zonă. Încă din cele mai vechi timpuri, târgul din ziua de luni de la Tinca era cunoscut şi frecventat de locuitorii acestei zone.













Leader
APDRP
Uniunea Europeana
PNDR

Avem 98 vizitatori și nici un membru online

Utilizatori
4
Articole
152
Afișări articole
380094

Acest site nu reprezintă poziția oficială a Comisiei Europene. Întreaga responsabilitate referitoare la corectitudinea și coerența acestor informații aparține persoanelor care au inițiat pagina web.
Toate informațiile privind Programele FEADER, LEADER şi PNDR, furnizate în această pagină sunt distribuite GRATUIT și nu sunt destinate comercializării.
Pentru informații despre alte Programe desfășurate sub egida Uniunii Europene în România, cât și pentru informații detaliate privind procesul de aderare al României la Uniunea Europeană, puteți să vizitați pagina de internet a Reprezentanței Comisiei Europene în România: http://ec.europa.eu/romania/index_ro.htm

Toate drepturile rezervate Asociația GAL Euro-Crișana 2013. Web Hosting & Design: Quanta | Cloudy | I-Ware | LiquidCore